Sus la munte, puţin mai în vale, lângă lac.

Acolo am fost azi. M-a luat Cătă pe sus, am tras-o şi pe Pisi afară din casă, care a ţinut morţiş să îşi aducă şi geanta, că are acolo multe. Tot. Am luat în spinare o Ioana care ne-a completat bancheta din spate cu una bucată Marius. New people rock! Cu această ocazie salut iniţiativa lui Cătă. (Când întâlneşti oameni faini, mă chemi. Când întâlneşti ciudaţi, mă fac că am treabă, ok?). Despre iniţiativa lui, pe larg la o altă şuetă, zilele ce urmează.
A fost altfel, a observat şi Cătă asta. A fost un drum ca în zilele bune. Pe nepregătite, cum ar trebui să fie orice ieşire reuşită. Cu ţigările într-un buzunar, cu ochelarii-n dotare şi cu puţină berică. Cam vreo trei, ca azi, ar fi ok. Aer curat, oameni aşezaţi pe o bancă la marginea unui drum de munte, care nu ştiu ce e aia criză financiară. Ei cu ea au trăit toată viaţa, nu e nimic nou sub soare. Câţiva cocalari cu maşinile tunate pe margini de drum, piţipoance cu tocuri în picioare, care înţeleg total greşit ideea de munte, câini care se coţăie fără nicio jenă, astea sunt esenţa. 
(Prea mult fumez.) De mâine ne lăsăm, aşa-i Cătă? Carmen, dă-mi o palmă dacă mai fumez. Bag picioarele, iar nu merge bricheta. Au! Mersi... (De mâine mă las.) Prea mult fumez. Hai, Cătă să ne lăsăm! Prea mult fumăm. Dă-le-n mă-sa de ţigări! Depăşeşte-l pe ăla din faţă, că ridică prafu'. Nu face bine la ten. Dă-i lecţii. A, las-o mai încet, nu e ok Ioana, dar Marius e obişnuit. Carmen, eşti ok? A, bun. Dă-mi bricheta, te rog. Cătă, vezi la gropi!
(Ce zi e mâine?) Mă-sa, lucrez. (N-am făcut nimic azi la licenţă...). Mergem mai încolo? Oare pe unde se merge? Stai de-a curmezişul pe drum, că-i întreb pe ăia cu motoarele. Cică încolo. E ok? Hmm... Dar ne întoarcem. A, e ok, du-te aşa. Opreşte mai bine aici! A, e ok, du-te!
Mâncăm şi noi ceva? Cafea? Merge. 3 cafele. 4! Aşa, 4 cafele. O porţie de cartofi. Două? Bine, două! A, încă două. Pe o farfurie. Ca să pară mai mult. Cu caş. Să fiţi atentă, tanti, să taxaţi şi caşul! A, ok, deci oricum l-aţi fi taxat, am înţeles. Săru' mâinile.
...şi-o ciocolată.
Nu mai am ţigări... Dă-mi de la tine, te rog. Mulţam fain!
A fost ok, dar parcă mi-e foame. Nu contează, hai coborâm la lac.
(Oare cât e o morişcă, să-i iau lui Carmen? Paul... n-ai bani! Căcat!!)
Stai acolo, dă-mi berea. Dă-mi un foc. 
...câinele. Da' lasă că vine el.
...ce să mai fuţi pe furtuna 'ceea?
...b-b-b-b-boom!
...măcar aşa circulă banii!
...am uitat unde stau.
Bun ăsta, îl ştiam de mai demult.
Mi-au amorţit picioarele...
Dar ce văd acolo, în lac? Pluteşte. O fi o ştiucă? O fi un biban? Un caş pane? A, e un PET. A, uite-i şi prietenii. (Bine că nu e singur, ar fi fost trist. Fac parte din turismul românesc toate astea, dar hei, cine-s eu să o condamn pe femeia lui Cocoş?)
Sună prea des telefonul. Îl închid. Nu. Trebuie coloană sonoră. Trebuie Şuie, trebuie Norah, trebuie The Cat Empire, trebuie Travis, trebuie şi soare-n ochi. Altfel! Acum e bună viaţa cu noi. 
Ioana, fă-mi o poză. Dă-te! Aşa, fă acuma. Stai, dă-mi ochelarii. Ţine berea! (Stai să sting ţigara. Prea mult fumez. Ba, n-o sting, fac poză cu ţigara.) Lasă-te, Cătă, mai pe spate. (Să zâmbesc? Lasă, stau aşa.)
Cât e ceasul? Deja au trecut 3 ore? Mergem?
Cătă, depăşeşte-l pe ăla! Lasă-l mai bine. Hai mai încet. Nu-ţi stă în fire, dar fă un efort! Facem unul colectiv: tu faci, noi te susţinem.
Deja suntem în Cluj? Mă-sa. Hai la o haleală.
Prea mult sos picant... da' merge!
Noapte bună, oameni buni!