The Habbits (ep. 1)

Încălzit în mod global

În ultima vreme nu mi-am mai făcut temele şi nu am mai stat pe bloage. În consecinţă, am pierdut multe. Dar am şi făcut una, alta. Deci chestii vor urma cu siguranţă, în zilele ce va să vină. Amin.
În altă ordine de idei, dar păstrând logica ideilor anterioare, oarecum logic... am auzit de un anume Sandu. Cică Sandu e investigator particular, cum ar zice unii sau ochi privat, cum l-ar numi în State. Dar el e mioritic. Aşa că el rămâne un simplu Sandu, cu obligaţii cvasi-poliţiste. Cică am dat de episodul unu', pe la Pisi pe blog. Sandu e un detectivist care, din câte aflăm, stă în chirie. Bun... pare plauzibil. E cam în aceeaşi situaţie ca unii manelişti care stau cu toată şatra chiar şi la vârsta la care maturitatea trebuia să îi lovească în cap şi să se apuce de romanţe în colaborare cu artişti consacraţi, precum Paula Seling. Ba, stai... unii au făcut asta...

„Sandu e detectivul pe care-l cauta madamele la nevoie.

Sandu are burta si traieste intr-o cutie de chibrituri, la etajul intai al unui bloc uitat de bombardament.

Sandu e prietenul lui Eclipsa. Si al neveste-sii.

Sandu aterizeaza aproape in fiecare dimineata pe stratul de flori al bunicii de la parter. Dar Sandu e un delicat.

Sandu supravietuieste (surprinzator) in fiecare cerc in care se invarte si e mai aprig decat pare.”

Şi cum bine zis-a când a zis, povestea trebuie să meară mai departe. Stai... asta era în reclamă la Timişoreana... Show-ul va merge mai departe. Ăsta era Freddy Mercury... Oricum, tre' să mai auzim de Sandu, aşa că fac trimitere once again la începutul unul bildungsroman cu accente de nuvelă, povestită prin ochii unui mioritic Sandu. Care e şi prieten cu Eclipsă. Şi cu nevastă-sa.

Tot în altă, oarecum aceeaşi ordine de idei, imbecilii nu mai scot jocuri bune pentru sclavii lor, cei fără de viaţă. Fiindcă purtam nişte discuţii aprinse urcând un drum abrupt printr-o pădure, weekend-ul ăsta, am stabilit că nu se mai fac jocuri bune. Nu se mai fac decât porcării sau rahaturi care cer prea multe chestii calculatorului tău trântit direct pe biroul tău parcă din paleolitic. E nou. Dar nu merg multe pe el. Că trebuie mai bun. Mai scump şi mai puternic. Doar ca mai apoi, pe când îl iei, să scoată altul, mai bun şi tot aşa... Ce labă. Alta era ideea paragrafului ăsta şi anume că imbecilii nu se mai pot distra, nu mai pot fi prinşi în ardoarea unui joc, aşa cum o făceau pe vremuri, aşa cum Quake a zguduit tocilari de pretutindeni, cum Starcraft sau Duke Nukem au adus lacrimi în ochi sau aşa cum Counter Strike a revoluţionat copilării. Mă rog, aş zice că i-au compromis sexual pe copiii ăia care stăteau ore în şir în internet cafe-uri. Da, eram unul dintre ei. Da, eram captivat şi da, eram mai ceva ca Sherlock Holmes atunci când era să găsesc prin casă bani ca să mă duc la o tură de CS (câsî), pentru cei care foloseau prescurtarea asta mai mult decât foloseau "mulţumesc" sau "foame" sau "au!". Fără jocuri ca astea, fără instrumente de pierdere a timpului în masă, nu vor mai putea exista fenomene precum cel din video-ul de mai jos. Acesta este un tribut adus tuturor celor care la un moment dat în hypermarket, au crezut că acea chiflă pe care o ţineau în mână era o grenadă şi că foarte uşor pot doborî inamicul din celelalt capăt al culoarului, în acelaşi timp fiind loviţi de mama lor - pesemne că era "friendly fire" activat...

Cil

Starea de cil este deseori o stare ignorata. Si starea de cil ma face sa incep postarea asta destul de gay. Duminica, dimineata, fix dupa ploaie in mod normal ar trebui sa fie destul de misto. Da' de unde! Duminica, dimineata, fix dupa ploaie lucrez. Dar ce se aude? Se aude Michael. Mult Michael, peste tot Michael, MTV - Michael, VH1 - Michael, OTV - Michael, Realitatea - Michael, Antena 3 - Michael... Ce iti mai poti dori? E maratonul Michael Jackson pe care si-l doreau toti fanii inraiti. Moare omul si brusc ii cresc vanzarile. A murit Laura Stoica si toti o plangeau. Daca stiau cum arata e deja alta treaba. Ei aveau la status piesele ei si puneau si slagarele ca ton de apel, sa se stie! Moare Michael si ce aud in troleu de pe telefonul unui pustan de maxim 12 ani? Nu, nu manele, nu, nu Play & Win, nu, nu Inna, nu, nici noul hit Dj Rynno cu a lui Sylvia, ci Thriller. Da, alta data ar fi fost cool. Acum e doar... E doar. Cat de multe personalitati trebuie sa moara pentru ca lumea sa isi intre in ritm? Oare daca moare Basescu (la faza asta 2 si 1/4 o sa fie pe faza, la fel si Sereiu') o sa voteze lumea cu PD-L, exclusiv? Oare daca moare Mircea Badea o sa isi puna toti inregistrari cu emisiunea lui pe telefon? Oare o sa isi faca toti freza ca a lui si o sa ii foloseasca MAI DES vorbele-i de duh? Dar daca ar muri DDD? Emisiunea sau omul, ca e tot aia. Oare ce ar fi? Doliu national? 400.000 de oameni la inmormantare? Cand a murit Silviu Brucan a fost si el luat in seama in sfarsit. "Da, dom'le... multa dreptate avea domnul Brucan...". Da. Avea. Cand traia nu era tare mult bagat in seama, dar fie, treaca de la noi.
Oare de ce ar mai fi nevoie sa ne revenim si sa nu mai fim atat de aroganti? O palma? Doua? Amandoua? (Ce bine-mi vine tricoul asta!) Si in orice caz, moare omul si apoi il faci zeu. Toti suntem niste Biserici. Canonizam omul dupa moartea lui. De ce sa fie sfant si recunoscut in timpul vietii? Lasa-l! Lasa-l in anonimat toata viata, eventual arunca, de ce nu, cu pietre in el si da-l afara din oras, goneste-l din cetate, da-i foc sau razi de el. Te rog eu, razi de el! Ca dupa ce moare ii iei simfonia si faci bani grei pe ea, eventual ii iei operele de arta si le duci la muzeu sau, mai bine, le dai la colectionarii de arta pe bani grei si-ti iei apartament cu mansarda in Paris sau New York. Daca e om de stiinta goneste-l si arde-i scrierile, eventual da-i foc in ceva piata publica si da vina pe "Voia Domnului", deoarece asta e, de regula, un argument solid si foarte bine fundamentat.
Oameni buni... Cititi o carte. Cil!

Perioadă de convalescenţă

Poate că dacă cineva îmi spunea că o să fiu atât de hodinit după licenţă, m-aş fi apucat să o fac mult mai repede. Poate dacă cineva îmi spunea că o să zic chestia asta m-aş fi crezut şi eu. Poate că dacă nu lucram în timpul ăsta aş fi terminat-o de mult timp. Poate că mint. Poate că nu. Poate că era cazul să mă angajez mai repede şi poate că ar fi fost mai oportun să mă nasc cal. Poate că am tras la fel de mult ca unul. Poate că nu aveam bulanul necesar să o termin dacă nu trăgea lumea de mine la o şedinţă de comitet de revigorare a Paulului pierdut. Poate că m-am băgat în prea multe. Poate nu le duceam pe toate la bun sfârşit şi poate că acum încă eram sechestrat de un morcov şi poate că nu eram cu toate acasă. Poate că nici acum nu sunt. Poate că sunt leneş şi poate că nu am salvare. Poate că sunt prea leu şi poate că îmi place să se tragă de mine. Poate că acum o să mai trec şi eu prin Le General şi poate că o să îmi amintesc cum e să fi beat, ca tot studentul. Poate că s-a dus şi studenţia şi poate că acuma începe viaţa, cică. Poate trebuie să mă apuc să fac serios. Poate că mă gândesc, totuşi, prea departe. Poate că tre' să-mi văd de treabă. Poate că nu am mai scris de mult pe blog şi poate că era chiar timpul să mai dau şi eu pe la birtu' ăsta a meu. Poate că vă era dor. Poate că nu. Poate că mie îmi era. Poate că trebuie să-mi mai schimb tema blogului şi poate că acum o să fac ceva cu el. Poate că tot nu-mi pun AdSense. Poate că e un căcat. Poate că mă termină psihic serviciul şi poate că acum gândesc haotic. Poate că nu mi-am mai văzut prietenii de prea mult timp şi poate că nici ei nu m-au mai văzut cam tot de atâta timp. Poate că am prea multe mailuri necitite şi poate că aş bea o bere la Motoare. Poate că mi-e dor de Bucureşti şi poate că mă duc. Poate că mai iau lume cu mine. Poate că n-am bani, mai bine şed pe curu' meu. Poate că dacă nu-mi zicea Cătă de Chickenfoot n-avea ce să ascult zilele astea. Poate că-mi iau albumul lor. Poate că sunt geniali. Poate că sigur. Poate că aveam nevoie de stresul ăsta ca să am 4 idei geniale. Poate că ar fi cazul să fac ceva cu ele. Poate că o să aibă mare succes. Poate. Poate că ar fi cazul să mă mai uit şi eu la un film şi poate că ar fi cazul să-mi desfac berea asta. Poate că stă prea bine nedesfăcută. Poate că nu merge după vin. Poate că Babanu' nu e vin. Poate că e poşircă. Poate că o să mă doară stomacul. Poate că ar sta mai bine juma' de oră la rece. Poate că ar fi cazul să mai pornesc şi eu televizorul. Poate ar fi cazul să răspund la mesajul de mai înainte. Poate mă culc. Poate că mă duc la mare. Poate că mâine n-a mai fi atât de cald şi poate că totuşi desfac berea aia.

Bărbatul şi micile sale scăpări

Client: Cojak Suits, UK. 

Cerinţă: Awareness.

Soluţie: 

Copy: "WE'VE DONE EVERYTHING IN OUR POWER TO MAKE MEN LOOK GOOD. THEN AGAIN, WE'RE MEN."

Vizual:

Reacţia de după nu poate fi descrisă în cuvinte.

Du-te cultivă-te, bă copac!

(Mai bine o consulţi de aici)

Shukar Collective - Malademna (versuri)

Dacă credeai că ştii ce zice în piesă, te înşelai amarnic. De fapt cei de la Shukar Collective NU zic lubeniţa, cicalomeniţa, în refren. Interesant. N-aş fi zis. N-aş fi zis nici că pot băga un post atât de retardat... Dar păţăşti.

(Alandarele , Alandarele) [x2]

Alandarele , Alandarele tagreghereghe rantale
Targreghereghe rantale ranlanataran
Ha reghe reghhe lat rairam , tai reghe reghe lat rairam
Tai reghe reghe lat rairam , pa ranaram taram
Ha reghe reghhe lat rairam , tai reghe reghe lat rairam
Tai reghe reghe lat rairam , pa ranaram taram (all x2)
Yo ma jodi entapii , tairagadagaraaaam
Tiganii ia banii , tairagadadaam
Cand tiganii ia banii , tairagadagaraaaam
Preferi sa dai banii , tairagadadaam
Dareghe reghe rantairam , reghe reghe rantairam
Reghe reghe rantairam , banii cant la moara
Dareghe reghe rantairam , tairagadagaraaaam
Sala moratele cuivaa , tairagadagaraaaam

Ai lele laaa , pananaaa , ai lelelaa tanananaaa X 4

Ha reghe reghhe lat rairam , tai reghe reghe lat rairam
Tai reghe reghe lat rairam , pa ranaram taram (all x2)

Malademna piulita , daaradadaaaam
D'ama calomenita , daradadam
Malademna piulita , daaradadaaaam
D'ama calometia , daradadam (all x2)

Ai lee , bam bam (lee bam bam)
Malademna cunashai?
Ai lee , bam bam (lee bam bam)
Bragada lagada lagada aoi

AA paireghedam , paireghedam , paireghedam
Areghedam paidam , stap poin (x2 fade)
Pareghe rap tairam , pairegherap tairaam pareghedam
Pareghe rap tairam , pairegherap tairaam pareghedam 

Shukar Collective - Malademna
Asculta mai multe audio Muzica »

Sfat pentru companiile de pe Twitter

Google search: How to use twitter for marketing and PR?

Google result: http://howtousetwitterformarketingandpr.com/

The weight of the world

No, şi după cum bine am tăcut în ultima vreme şi nu am zis nimic, zic acum: bag pula!

Ce bine-i să nu fi presat de nimic. Ce bine e să nu ai deadline-uri. Ce bine e să nu ţi se bage de vină pentru tot ce faci. Ce bine e să faci totul corect şi să fie totul bine. Ce bine că nu ţi se vorbeşte pe tonuri de persoane cu toane. Ce bine că am semnal în centrul oraşului. Ce bine e să prinzi autobusul după care fugi fiindcă e bine că şoferul nu e retardat, ce bine e că următorul n-a venit în 20 de minute. Ce bine e să mânânci ce îţi place, ce bine e să îţi rămână şi ţie desert, ce bine e... 

Ce bine e că lumea are nişte aşteptări de la tine pe care ar fi bine să le ai şi tu. Ce bine că nu mai ai decât câteva zile ca să termini ce trebuia terminat acum mult timp. Gen.

Buena Vista Social Club - Rhythms del Mundo - Clocks (Coldplay)

Noapte albă proiectată să reziste

De ce îi spune noapte albă? E neagră, dar e nedormită. E noapte irosită, e o noapte petrecută în alt fel decât dormind-o, e o noapte tărăgănată prin centrul oraşului în căutare de lucruri de făcut, e o noapte în care poţi merge la un muzeu deschis cu ocazia nopţii albe despre care vorbesc acum şi despre care tot încerc să explic că nu are cum să fie albă, e o noapte în care poţi sta în curtea muzeului de artă, lângă un ceaun plin cu carne de porc, lângă un bărbat la 86 de ani care o găteşte şi care, vorba lui Cătă, pare că ştie ce face, lângă nişte doamne extrem de drăguţe care încercau să satisfacă poftele studenţilor de la rând, precum şi pe-a artiştilor fomişti, precum şi a animalelor care aveau pile şi se băgau în faţă. E o noapte pe care ai fi putut să o petreci în Bulgakov, lângă acea minunată bere Harghita (zisă Heineken), e o noapte în care faci 4 cârcei, e o noapte în care lumea îşi aduce aminte că ţi-a fost frică de gem, e o noapte în care te plimbi pe treceri de pietoni desfinţate, e o noapte în care îţi dau năvală amintirile atunci când îi asculţi pe cei de la Palatka Gypsy Band în acţiune.

E o noapte în care semnul tău la jocul de cărţi e să te uiţi în ochii fetei, iar al ei e să facă precum vrăjitoarea Samantha, e o noapte în care se face o ultimă comandă la ora 2:30 şi e o noapte în care provoci lumea la o plimbare nocturnă. E o noapte în care, până la urmă, ajungi să dormi. E noaptea celei mai bune zi.

În altă ordine de idei, au revenit mesajele de la 123. Ce mă bucur. Oarecum în aceeaşi ordine de idei, oamenii nu se pot abţine să nu comenteze sau să nu se bage în seamă atunci când e de "potolit" un copil. Pe lângă faptul că e prima reclamă filmată cu camera ascunsă, mai e şi absolut genială pe deasupra. Felicitări NEXT.

Pe YouTube, la video, un comentariu m-a terminat psihic: "fake în plm..se aude prea bine vocea interlocutorilor"... Da, sunt sigur că tehnica încă nu permite chestia asta, de unde un anume bou poate trage concluzia că e "fake". Ador secţiunile de comentarii. De la orice.

 

Citate celebre (ep. 1)

Voi începe un episod de citate celebre pe blog, odată cu această postare. În ce constă acest serial? Voi pune sus câteva citate ale unor oameni celebri din underground sau din mainstream. La ce mă refer? Păi, hai să văd dacă prezentând primul om celebru vă zice ceva: Gore. Nu din Chitila. Din Cluj. Mă rog, din Bucureşti, mutat la Cluj. Devenit faimos la Cluj.

• "Funar trebuie să-mi dea decoraţie, pentru că am făcut Clujul cunoscut în România";
  
• "N-am violat pe nimeni, am scurtat puţin preludiul. Nici un clujean nu trebuie să se mai teamă, dar femeile să nu se mai atingă de mine, că se lasă cu obturaţii vaginale" (răspunzând acuzaţiilor de viol);
  
• "Soţia unuia din Poliţie mă place rău de tot. M-a pupat pe tot corpul şi mi-a executat un număr de sex oral. O profesionistă" (declaraţie din timpul detenţiei).
  
• "In mine se da tot timpul o bataie intre bine si rau. Eu nu vreau sa fac rau, insa duhurile rele ma indeamna sa fac astea"
  

(sursa: Clujeanul)

Asta nu e tot! De luna aceasta, Gore va apărea în propriul lui reality show la postul local One TV. Adică cum? Ce? Da, exact, reality show. În care el va vâna vipere, va găti şi va sta alături de familie. Hulk Hogan şi-ar da lame. În orice caz, aştept cu sufleul (da, sufleu) la gură această viitoare producţie de succes. Viitoare producţie de viitor succes. Sună promiţător. Clar, îmi pun One TV pe tasta 1 a telecomenzii. După mult timp, voi înlocui Taraf TV, dar va merita!

(LE: primul episod va fi şi ultimul. Nu se supără nimeni. Dar Gore e genial, şerpar sau nu.)

The End.

3 ani. Aşteptări destul de lungi pentru a intra în posesia unei hârtii simbolice, plasticate. Nu mă plâng. Mi-am auzit numele şi apoi mi-am auzit toţi prietenii strigând şi aplaudând. Ei sunt. Toţi. Aproape toţi. Cineva lipsea. Dar acel cineva, a cărui nume nu îl voi da, dar pe care o voi numi generic, (ca până acum) Pisi, a făcut un gest frumos pentru a compensa faptul că a lipsit de pe acolo. Ce gest? Poza de mai jos spune tot. Mulţam, dudă, foarte mişto surpriză.

300 şi-un pic de studenţi asudaţi aşteptau să îşi audă numele şi să-şi vadă poza pe slide. Frumos. S-a terminat mai repede decât credeam. Am primit mai multe flori decât credeam şi au venit persoane care nici nu mă aşteptam să vină... Şi persoane care vroiau să vină, dar comunicarea nu a fost punctul meu forte azi... Oricum, vă mulţumesc!

Fă o poză cu mine. Bine, hai că fac. Hai să facem şi noi doi câte o poză. Sigur, haide să facem. Paul, vino la o poză! Stai să pun astea deoparte. Vin acum. Adi, prietene, vino la o poză! Acum suntem prieteni? Mai vedem, aşa-i? Bine, mai discutăm... Cătă, mişcă-ţi şi tu trupul la o poză. Ce coloraţi suntem. Poză de grup? Sigur, haideţi toţi!

Nu am putut fi unde vroiam să fiu. Eram, în schimb, în faţă. M-am decis să apar în orice poză făcută de oricine azi. Şi asta am făcut. Nu am putut fi în mijlocul lor, între cei care-mi sunt prieteni, dar a compensat masa de după. Dacă majorităţii le-a venit să plângă în sală, pe mine m-a atins ieşirea cu prietenii dragi şi familiile lor atât de frumoase.

Mulţămesc şi lui Dudecs pentru urarea de după. A fost una din cele mai sincere urări. Numai bine, dude!

LE: Trebuia menţionată neapărat şi seara anterioară. Cămin. Chitară. Acorduri. Bere. Lume nouă, lume veche. Lume veche nouă. Pasărea Colibri, Emeric Imre, Mircea Vintilă şi puţin fum de la ţigări. Acustic până în pânzele albe!

Mâine. Relatat azi.

Am constatat cu stupoare că nu am scris nimic despre 1 mai. Ăla de e muncitoresc, micesc, beresc şi grătăresc la iarbă verdesc. Interesantă perioadă a anului. Se dă drumul la prostime prin lung şi prin lat, li se dă dezlegare la pastă de mici şi la PET-urile de bere. Nu zic, şi eu am fost. De unde să mai ai timp de disperarea de "a face ceva de 1 mai"? De unde atâta putere? E o zi liberă, presărată între două zile de muncă. Silnică. Zilnică. Necesară. Te simţi bine, parcă-i duminică, da' te roade gândul că a doua zi, a treia pentru cei norocoşi şi a patra pentru mine, pleci înapoi la muncă. Te mişună pe 'ici pe 'colo gândul că ai o licenţă de dus în cârcă, te mai şi bestializează mental un gând că mai ai de tras puţin şi e gata tot, toate astea presărate cu un gând care te vandalizează psihic legat, surprinzător, de banii pe care nu îi ai. Dar, hei, să ne "simtem" bine, cât timp "este" mici cu muştar şi cât timp încă mai ai un PET în izvor, totu-i bine! 

Observat-am că-mi place să am un delay la ce scriu. Îmi place să scriu despre un fapt împlinit, dat cu condimente deja şi pus la murat pe iarnă. Pesemne că faptul împlinit îţi dă o stare de cil, nu te mai macină, nu te pune pe gânduri, deja îi ştii gustul şi ştii de unde să-l iei. E acolo, poţi scrie despre el, poţi povesti, mai dai şi la prieteni, să aibă şi ei puţin din faptul tău, mai faci pe seama lui o glumiţă, o atenţie, o măslină... Uite, acum, dacă mă apuc să scriu de mâine, mă macină. Zice lumea că e ziua bărbatului. Fâs. Fâs de marketing, fâs lung şi anevoios, fâs dat în maşină cu toate geamurile închise. Oare o să se cumpere mai multă bere? Oare o să se îmbete bărbaţii mai mult decât se îmbată ei de obicei? Oare o să îi scutească iubitele de câte o cumpărăturică mică, de câte un "Du-te ia-mi tampoane de-alea, nu groase, nu moi, nici tari, nici prea lungi, alea de îs aşa, potrivite, alea în pachet de 100, că-s la ofertă, 20% reducere, da' de fapt ştii, de-alea de care mi-ai luat data trecută!" şi pe care ei bineînţeles că le confundă cu celelalte 45 de variante existente pe raft? Oare o să fie mai puţină aglomeraţie prin centru? Oare o să fie mai puţini oameni dimineaţă în troleu? Oare o să ies mai repede de la serviciu ca să mă duc acasă? Oare de ce mama drac' ziua mea de salariu e în 6, iar ziua bărbatului e în 5? Oare să mânânc vinete dimineaţă? Să beau doar o cafea? Oare termin, în mă-sa, licenţa? Oare o să fie totul ok cu mintea cea fără de puncte? Oare să mă duc la Bucureşti când termin? Oare de ce blana mea îi spune 1 mai muncitoresc, dacă nu se munceşte (semantic vorbind)? Oare ce poză să îi dau lui Ale? Oare mi se usucă până dimineaţă cămaşa aia? Oare să o iau pe aia verde? Oare aia albă mai mi-e bună? Oare să mă culc? Oare mă mai iubeşte mâine? Oare ce zice acuma Badea? Oare ce am uitat să fac azi? Oare are tentă de jurnal postarea asta?

Cum să stai să te gândeşti la ceva ce nu s-a petrecut? E obositor. Mai bine îţi vezi de faptul tău împlinit şi mergi mai departe cu el. Ce-ar fi să îţi faci un cincinal? Ar fi trist. Minunatele planuri ţi se spulberă, fiindcă un fapt împlinit îşi bagă coada în planurile tale. Cum ar fi să vrei să fi mers de 1 mai în Sighişoara, de exemplu şi să n-ai bani nici măcar de tren? Cum ar fi să vrei pastă de mici şi să nu mai fie destulă? Cum ar fi să vrei să nu iei o bilă de paintball în cap şi, surprinzător, să o iei? Cum ar fi să ai impresia că ţi-ai parcat îndeajuns de departe maşina de terenul de paintball şi să te trezeşti cu vopsea pe bord şi pe volan? Ar fi sec. Dar, cum viaţa îţi prezintă o ofertă imbatabilă de felurite nuanţe de căcat, poţi constata cu linişte în suflet şi cu o împlinire sufletească nemărginită că păţăşti.
Dacă pornisem de la un principiu demn de urmat în viaţă - unele lucruri se întâmplă, altele le păţăşti - am rămas la concluzia că toate le păţăşti. Devine un lucru irefutabil, devine un fapt împlinit deja. Şi-l accepţi. Şi trece. Şi peste câteva zile îl povesteşti cu prietenii la o şedinţă de terapie numită taclale şi constaţi, aşa, trecător, că a fost un lucru pe care l-ai "păţât". Şi mai tragi un fum. Şi nu se începe o propoziţie cu "şi". Şi boul e consecvent.
Stai cil (stai bacterie dacă vrei), las-o aşa, că stă bine, gândeşte-te că "mâine" e plin de surprize, că de-aia e mâine, că nu e azi, că dacă ar fi fost s-ar fi terminat deja, dar nu e. Aşa că aşteaptă "mâinele" şi ţine-te bine. Acum e mâine deja.

Porno? N-are cum...

(merci, Pisi)